😶

    Parca mi-e dor de zilele in care ieseam pana seara tarziu si ma distram jucandu-ma. Parca mi-e dor de melodiile vechi pe care le ascultam cu ai mei. Parca mi-e dor de zambetele ce le vedeam pe fata lor cand ne vedeam, parca mi-e dor..
   Mi-e dor si de cum puteam fi candva. Cand nu ma gandeam la urmatoare zi, cand nu ma gandeam asa de mult la altii, cand lacrimile nu ma vizitau in fiecare zi, cand nu-mi era frica de ce faceam,de ce simteam, cand..aveam mereu zambetul pe buze si..eram minunata!
   Aveam prieteni, prieteni ce radeau la glumele mele, oricat de banale erau.Erau minunati!
   Mi-e dor si de ai mei parinti. Mi-e dor de imbratisarea mamei, de "te iubeste mami", de timpul putin pe care-l petreceam cu tata, de "asta-i fata mea".
Mi-e dor..

   Azi am realizat ca pot face multe lucruri. Pot face lucruri ce-mi aduc tristete si lucruri ce-mi aduc putina bucurie sufletului meu.
  Pot rade si pot plange in timp ce vorbesc cu tine.
  Dupa ce a fost azi, am inceput sa urasc ce zici, ce faci, ce esti. Am inceput sa te urasc!
Si astept sa-mi fie bine, sa-mi fac prieteni ca ai tai, prieteni sa-mi aline singuratatea, cum ai zis tu!
Sa trec peste tot ce a fost, asa cum tu, om nepasator ai facut.
  Ai pierdut cel mai minunat lucru din viata ta, m-ai pierdut.
  Ai pierdut omul ce te iubea pana la stele, omul ce-ti spunea ca niciodata nu te va lasa, omul ce  cateodata te supara si te impaca cum stia mai bine.
  Nu regret ce a fost, n-o s-o fac niciodata! N-o sa-ti uit nici mirosul de parfum si nici zambetul minunat.. dar..n-are rost, inca putin si voi trece peste! :)

;)

        Daa...stii..e asa de greu sa-ti obligi sentimentele sa plece, sa rogi zambetul sa mai vina si la tine, sa implori lacrimile sa dispara atunci cand ei vin, vin.. si pleaca.   Nu pot sa ma gandesc la altceva, nu pot sa fac altceva..nu pot!  Stau si astept, in momentele astea lacrimile-mi sunt "prieteni". Astept sa dispara durerea ce ai provocat-o.
  Speri sa citesti ce scriu si sa-ti aduci aminte de mine, sper sa simti si tu durerea, sper sa te doara extrem de rau.
  Cum poti sa stai asa, cand tu candva imi promiteai ca n-o sa ma lasi, ca o sa stai langa mine mereu, ca o sa-mi fii prieten, iubit...Asa-mi spuneai, nu?! Iti mai aduci aminte,nu?!
  Cum poti crede ca o sa rezist sa te vad in fiecare zi, sa nu vorbim deloc, sa nu-mi spui cat ma iubesti si ca ti-a fost dor de mine?!!
  O sa te las sa-ti amintesti toate momentele petrecute impreuna si sper sa te doara! :)

Dor de iubire..

Este atât de greu să stai departe de persoana pe care o iubești. Ti-e dor de cuvintele frumoase spuse încontinuu, ti-e dor de sărutul pe care îl așteptai de fiecare dată cu nerăbdare. Ti-e dor de îmbrățișarea calda, ce îți dădea sentimentul de siguranță,sentimentul de iubire absolută. Nu trec zile fără să te gândești la el. Reusesti s-adormi ,doar gandindu-te ca el o sa vina langa tine,o sa te tina-n brate si n-o sa-ti mai dea drumul niciodata.. Ce mai e de zis,il iubesti! Îl iubești așa de mult,încât nu-l poți lăsa să plece. Dacă ai putea,l-ai păstra doar pentru tine. Îl iubești atât de mult..

*_*

  Poate că ei nu știu cât de mult înseamnă pentru mine.
Poate că nu sunt ceea ce și-au dorit ei. Nu le arăt în fiecare zi asta,nu le spun mereu ceea ce vor ei să audă. Dar,îi iubesc. Ei sunt părinții mei. Sunt persoanele cele mai importante. De cele mai multe ori spun tot felul de chestii despre ei. De ce? Doar din simplul fapt că nu sunt înțeleasă. Fac ceea ce mă face fericită..și sunt ceea ce sunt. Vreau să-i fac mândrii,să-i fac fericiți. Doar să mă accepte așa cum sunt. Și să-mi ofere iubire în momentele bune și în momentele mai puțin bune. Să-mi fie alături.
I Love you mom.     
I Love you dad.

"jocul vietii"

Da,probabil ca ceea ce dorim ne face mai puternici. Probabil ca trecand obstacolele vietii, devenim mai puternici. E asa de minunat faptul ca fiecare dintre noi avem vise,dar din pacate timp putin. Suntem ca niste actori. Ne spunem replicile si interpretam cat de bine putem. Incercam sa supravietuim cum putem. Suntem inconjurati de multi necunoscuti,de multe lucruri..CIUDATE. Putem scrie sute de povesti minunate,dar poveste vietii noastre NU. E asa trista lumea,atata suferinta,atatea strigate,atat INTUNERIC. Dar putem face fata. Nimic nu ne opreste.Avem incredere in noi. Vom ajunge unde ne dorim..si,DA! vom schimba tot.

V

Eu? Cine sunt? Ce sunt?!
Păi aș putea să-ți spun multe despre mine... sau poate că nu am nimic de spus.
Totuși aș putea să-ti spun câte ceva.
Sunt tipa timidă,tipa care este ranită de fiecare dată. De ce? Pur și simplu, mă implic în tot. Vreau să fac ca totul să fie perfect.
Sunt genul de fata, care oricât de greu îi este,ajută.De ce?Pentru că îmi pasă de alții..și ce crezi?! nimănui nu-i pasă de mine.
Sunt tipa care nu scoate niciun sunet în prezenta unor persoane noi.De ce? Pentru ca îmi e frică.
Mă gândesc ca poate spun ceva greșit, nu știu..și prefer să tac. Știu, ciudat.
Sunt tipa cu ochi albaștrii, care așteaptă ceva bun. Ceva ce ar putea să schimbe totul.
Sau poate că e acel cineva special care există în viață fiecărui om.
Acel cineva care ar putea să-ți schimbe lumea,doar spunându-ți ca ești unică și ca îi aparții.
Persoana aia care ar sta tot timpul cu tine,persoana care te va ajuta mereu.
Aștept, acel cineva o să apară..și atunci voi deveni cineva.Vom fi cineva.
Mhm,that's me..tipa cu ochi albastrii,extrem de timidă.